Sacrificiul semintei putrezite pe piata nu e zadarnic, asa se naste solul, in care mai tarziu vor incolti semintele.
Sacrificiul, ce cuvant dramatic, miscator. Este fantastic. Lumea s-a construit din sacrificii. Marile iubiri presupun sacrificii. Dar oare ce este mai greu? Sa te sacrifici sau sa fii persoana pentru care s-a realizat sacrificiul?
Tot timpul cel plans a fost cel care s-a sacrificat. Priviti-l, ridicati-i statuie s-a sacrificat pentru binele nostru, s-a sacrificat pentru binele tau… nu trebuie sa-l dezamagim. Oare nu e mai greu sa duci povara primirii sacrificiului? Acum nu mai poti calca stramb, nu-ti mai poti schimba optica, nu-ti poti cauta alta iubire, nu poti alege alta religie.. de ce? Pentru ca cineva s-a sacrificat pentru tine.
Povara primirii sacrificiul este mai grea decat sacrificiul in sine. Cine se sacrifica o face dintr-un interes (nobil, personal, etc) si o face o singura data pe cand cine ridica “belsugul” il ridica o singura data cu o obligatie interminabila.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu